Portofoliu - Chiricu Miruna

                         Compuși halogenați

Tetraclorura de carbon (CCl₄)

Tetraclorura de carbon (cunoscut în chimia organică și sub numele de tetraclorometan) este o sare a carbonului cu acidului clorhidric cu formula chimică CCl₄.

Obținere

Se obține direct prin combinarea sulfurii de carbon cu clor în prezența pentaclorurii de stibiu drept catalizator:

CS₂ + 3Cl₂ = CCl₄ + S₂Cl₂

La origine, compusul a fost sintetizat de chimistul francez Henri Victor Regnault în 1839, în urma reacției dintre cloroform și clor, ^[1] dar astăzi se obține în principal în urma reacției de tetraclorurare fotochimică a metanului:

CH₄ + 4 Cl₂ → CCl₄ + 4 HCl

Descriere

Tetraclorura de carbon este un lichid incolor, cu miros caracteristic, neinflamabil, volatil care prin piroliza genereaza fosgen. Actualmente este in general recunoscuta ca fiind deosebit de toxica, utilizarea sa fiind din ce in ce mai restransa ca solvent, agent de curatire, etc.

Tetraclorura de carbon se absoarbe pe toate caile uzuale de expunere: - respiratorie - trancutanata - mai rar digestiva

Datorita faptului ca este liposolubila se depoziteaza in tesutul adipos, ficat si rinichi. Eliminarea se realizeaza predominant pe cale pulmonara (50-80%), 4% sub forma de dioxid de carbon pe cale pulmonara sau renala, restul fiind metabolizat, generand radicalul liber al triclormetilului. Aproximativ 67% din doza absorbita este excretata in 24 de ore.

Actiune toxica

Tetraclorura de carbon este cunoscuta in primul rand ca hepatotoxic, determinand degenerescenta grasa acuta a ficatului, consecutiv blocarii formarii si eliberarii lipoproteinelor de joasa densitate. Radicalii liberi formati determina peroxidarealipidelor, formarea de legaturi covalente cu structurile hepatice, alterand procesele energetice si sinteza proteinelor, cu lezare hepatica. Alcoolii de tip etanol si metanol cresc net hepatotoxicitatea compusului.

Toxicitatea tetraclorurii de carbon se manifesta si la nivel renal prin necroza tubulara acuta.

Postmortem s-au constatat leziuni la nivelul SNC, in special la nivelul cerebelului. La nivelul SNC (sistemului nervos central) are actiune deprimanta sinarcotica (mai mica decat a cloroformului).