Portofoliu - Vlad Andreea-Diana

Tetraclorura de carbon CCl₄

  Tetraclorura de carbon (cunoscut în chimia organică și sub numele de tetraclorometan) este o sare a carbonului cu acidului clorhidric cu formula chimică CCl₄.

    Obținere: 

    Se obține direct prin combinarea sulfurii de carbon cu clor în prezența pentaclorurii de stibiu drept catalizator:

CS₂ + 3Cl₂ → CCl₄ + S₂Cl₂

    La origine, compusul a fost sintetizat de chimistul francez Henri Victor Regnault în 1839, în urma reacției dintre cloroform și clor, dar astăzi se obține în principal în urma reacției de tetraclorurare fotochimică a metanului:

CH₄ + 4 Cl₂ → CCl₄ + 4 HCl

    Proprietăți fizice: 

    Tetraclorura de carbon este un lichid incolor, cu miros caracteristic, neinflamabil, volatil care prin piroliza genereaza fosgen. 

    Proprietăți chimice: 

    Este solubil în alcool, eter, cloroform, benzen, sulfură de carbon, dar și în apă, în anumite condiții (0,097 g/100 mL (0 °C) sau 0,081 g/100 mL (25 °C)).

   Tetraclorura de carbon reacționează cu iodul prin reacția de adiție I₂ + CCl₄ = I₂(CCl₄), dar nu reacționează cu sulfura de cupru. În reacția cu AgNO₃ nu se formează precipitatul alb (AgCl) ca in reacția clorurii de natriu cu AgNO₃. Asta se întămpla datorită faptului că în NaCl există anioni de clor liberi, dar tetraclorura de carbon este covalentă și nu ionizează, deci nu se formează nici un precipitat.

    Utilizare: 

    Actualmente este in general recunoscuta ca fiind deosebit de toxica, utilizarea sa fiind din ce in ce mai restransa ca solvent, agent de curatire, etc.

    Mai multe despre toxicitatea substanței:

   Tetraclorura de carbon este cunoscuta in primul rand ca hepatotoxic, determinand degenerescenta grasa acuta a ficatului, consecutiv blocarii formarii si eliberarii lipoproteinelor de joasa densitate. Radicalii liberi formati determina peroxidarealipidelor, formarea de legaturi covalente cu structurile hepatice, alterand procesele energetice si sinteza proteinelor, cu lezare hepatica. Alcoolii de tip etanol si metanol cresc net hepatotoxicitatea compusului.

    Toxicitatea tetraclorurii de carbon se manifesta si la nivel renal prin necroza tubulara acuta.

    Postmortem s-au constatat leziuni la nivelul SNC, in special la nivelul cerebelului. La nivelul SNC (sistemului nervos central) are actiune deprimanta sinarcotica (mai mica decat a cloroformului).

   Toxicitatea acuta este foarte ridicata, doze de ordinul 90-100 mlfiind considerate fatale la om, dar exista o mare varietate individuala. In acest sens sunt citate cazuri letale la doze de 5-10 ml.

   La debutul intoxicatiei aspectul deprimant la nivelul SNC poate fi cel mai pregnant. Efectul fatal imediat poate fi consecinta deprimarii respiratorii si tulburarilor grave de ritm cardiac.

   Dintre simptomele precoce mentionam cefalee, slabiciune, tulburari de vedere, ataxie. In primele 24 de ore pot aparea convulsii. Debutul simptomelor poate fi dominat, uneori, numai de greata, voma, anorexie sau sa semene cu aspectul clinic de encefalita, tulburari mentale, ataxie.