Portofoliu - Stanica Ovidiu-Stefan

                 Portofoliu – Compuși Halogenați                   

I.Investigarea proprietăților fizice ale CCl4 si CHCl3

II.Identificarea  Cl din CHCL3

Ecuația reacției chimice: Cl + AgNO3  –>  AgCl + NO3;

Materiale: eprubete, spirtieră, CHCl3 , brichetă, AgNO3 în alcool;

Mod de lucru: 

·   Obținem soluție de AgNO3 in alcool;

·   Se încălzește soluția;

·   Se agită soluția încălzită și se adaugă CHCl3;

Observații: AgCl este un precipitat alb-brânzos care se depune;

III. DDT

Diclor-Difenil-Tricloretanul denumirea prescurtată DDT este un insecticid care a fost folosit din anii 1940 ca un toxic de contact. Datorită acțiunii eficiente în combaterea insectelor și toxicității reduse față de mamifere ca și costului relativ redus de producție a fost folosit pe scară largă, timp îndelungat.

Formulă chimică:       C14H9Cl5

Importanță practică:

 La sfârșitul anului 1942 DDT-ul este folosit la combaterea păduchilor la soldați. In anul 1942 Departamentul American pentru Agricultură primește câteva probe de „Gesarol” din Elveția, pentru încercarea efectului insecticid. Pe la mijlocului anului 1944 în SUA s-au produs lunar cca. 900 de tone DDT pentru armata SUA, cantitatea lunară produsă la sfârșitul războiului mondial atingând 1350 de tone. DDT-ul era folosit la combaterea păduchilor în timpul epidemiei de tifos din Napoli (1943-1944) acțiune soldată cu succes. Presa timpului lăuda produsul ca „Produsul Miraculos” în acțiunea de combatere a insectelor purtătoare de boli.

Factori de poluare:

DDT-ul este un poluant organic persistent, care este ușor absorbit la soluri și sedimente, care pot acționa atât ca absorbanți și ca surse pe termen lung ale organismelor de expunere care afectează. În funcție de condiții, timpul de înjumătățire ale solului poate varia de la 22 zile la 30 de ani. Căile de pierdere și de degradare includ scurgerile, volatilizare, fotoliză și biodegradabilitatea aerobe și anaerobe. Datorită proprietăților hidrofobe, în ecosistemele acvatice DDT și metaboliții săi sunt absorbite de către organismele acvatice și adsorbit pe particule în suspensie, lăsând puțin DDT dizolvat în apă. Produsele sale de degradare și a metaboliților, DDE și DDD, sunt, de asemenea, persistente și au proprietăți chimice și fizice similare.

Efecte asupra organismului:

DDT-ul este un disruptor endocrin. Este considerat probabil să fie un agent cancerigen pentru om, deși majoritatea studiilor sugerează că nu este în mod direct genotoxic. DDE acționează ca un antagonist al receptorilor androgeni slab, dar nu ca un estrogen. p, p'-DDT, componenta principală a DDT-ul, are puțin sau deloc activitate androgenică sau estrogenică. Componentă minoră o, p'-DDT are activitate estrogenică slabă.

DDT este clasificat drept "moderat toxic" prin US National Toxicology Program (NTP) și "moderat periculoase" de către OMS, bazat pe șobolan LD50 orală de 113 mg / kg.  DDT-ul, în cazuri rare, a fost administrat pe cale orală ca tratament pentru otrăvire barbituric.