| Informații generale | |
|---|---|
| Formulă chimică | (C6H10O5)n |
| Aspect | pudră albă |
| Masă molară | variabilă |
| Proprietăți | |
| Densitate | 1,5 g/cm3 |
| Starea de agregare | solidă |
| Punct de topire | se descompune |
| Doza letală medie | 6 600 mg/kg |
Amidonul este o polizaharidă care, din punct de vedere structural, este alcătuită din amiloză și amilopectină. Amidonul este una dintre sursele energetice importante ale organismelor uman și animal. Nimerind în organism cu hrana, amidonul se supune hidrolizei enzimatice în prezența amilazelor, transformându-se în glucoză. Aceasta este transportată spre celule, unde se consumă parțial pentru necesitățile energetice ale organismului, conform schemei:
- C6H12O6 + 6O2 = 6CO2+ 6H2O + Q
Amidonul se găsește în semințele, fructele și tuberculii plantelor și care se folosește în industria alimentară, chimică etc. Formula brută a amidonului, determinată prin analiza elementară, este (C6H10O5)n, la fel ca a celulozei. Prin hidroliza cu acizi, amidonul trece în D-glucoza, cu randament cantitativ. Din punct de vedere al compoziției chimice, amidonul este un amestec, format din 2 polizaharide: amilopectină și amiloză, care diferă între ele prin structură și reactivitate.
Formarea în plante
Amidonul se formează în plante, fiind o sursă importantă de glucide pentru animale. Ecuația reacției generale a formării amidonului ar fi format din două etape:
- CO2 + H2O ----> CH2O + O2
- 6 CH2O ----> C6H10O5 + H2O, ambele reacții înfăptuindu-se în cloroplaste (cu participarea clorofilei), la lumină.
Proprietăți fizice
Amidonul are o structură amorfă, insolubilă în apă, deși la contact cu apa acesta se umflă. La recunoașterea amidonului se folosește iodul: la contact cu acesta, amidonul dă o culoare violet închisă la rece.
Proprietăți chimice
- Cu apa în prezența acizilor:
(C6H10O5)n + nH2O → n C6H12O6
- Cu apa în prezența amilazei:
2(C6H10O5)n + nH2O → n C12H22O11
Amidonul este o substanţă formată din mai multe lanţuri de zaharide simple, motiv pentru care mai este numit şi carbohidrat complex. Motivul pentru care amidonul rezistent este benefic pentru sănătate constă în faptul că hrăneşte bacteriile sănătoase din intestin şi cresc producţia de acizi graşi.
Amidonul este constituit din două tipuri de componente moleculare: amiloza şi amilopectina. De altfel, proporţia amilozei în raport cu amilopectina este cea care determină efectele nutriţionale ale alimentelor asupra organismului uman.
Spre exemplu, amidonul din leguminoase (linte, fasole) au o încărcătură mai mare de amiloză (de la 33-66%), în comparaţie cu cerealele (15-28%), tuberculii (17-22%) sau anumite soiuri de porumb utilizate în industria alimentară ca agent de îngroşare (mai puţin de (1%).
Altfel spus, cu cât proporţia de amiloză este mai scăzută, cu atât amidonul are tendinţa de a se tranforma în glucoză şi cu atât glicemia va avea, evident, tendinţa de a se ridica.
Desigur, contează foarte mult şi felul în care sunt preparate termic alimentele respective. De exemplu, dacă un cartof este prăjit în baie de ulei, la temperaturi crescute, procentul de amiloză va scădea considerabil, cartoful devenind astfel un aliment cu indice glicemic ridicat, deci contraindicat în orice dietă echilibrată. Dacă, în schimb, cartoful este copt şi lăsat să se răcească înainte de a fi consumat, proporţia de amiloză se va păstra iar efectele asupra glicemiei nu vor fi negative.
Amidonul este constituit din două tipuri de componente moleculare: amiloza şi amilopectina. De altfel, proporţia amilozei în raport cu amilopectina este cea care determină efectele nutriţionale ale alimentelor asupra organismului uman.
Spre exemplu, amidonul din leguminoase (linte, fasole) au o încărcătură mai mare de amiloză (de la 33-66%), în comparaţie cu cerealele (15-28%), tuberculii (17-22%) sau anumite soiuri de porumb utilizate în industria alimentară ca agent de îngroşare (mai puţin de (1%).
Altfel spus, cu cât proporţia de amiloză este mai scăzută, cu atât amidonul are tendinţa de a se tranforma în glucoză şi cu atât glicemia va avea, evident, tendinţa de a se ridica.
Desigur, contează foarte mult şi felul în care sunt preparate termic alimentele respective. De exemplu, dacă un cartof este prăjit în baie de ulei, la temperaturi crescute, procentul de amiloză va scădea considerabil, cartoful devenind astfel un aliment cu indice glicemic ridicat, deci contraindicat în orice dietă echilibrată. Dacă, în schimb, cartoful este copt şi lăsat să se răcească înainte de a fi consumat, proporţia de amiloză se va păstra iar efectele asupra glicemiei nu vor fi negative.
Sănătatea, şi mai ales cea a colonului, are de câştigat în urma consumului de alimente bogate în amidon rezistent. Astfel, pH-ul este reglat iar inflamaţiile la nivelul colonului sunt reduse, prevenind în acest mod riscul de cancer colorectal, care este pe locul patru în privinţa mortalităţii.
De asemenea, efectele terapeutice ale amidonoaselor pot ameliora simptome ale unor afecţiuni precum colita ulcerativă, boala Crohn, constipaţia cronică, diareea sau diverticulita.
În studiile realizate pe animale de laborator, amidonul rezistent s-a dovedit că îmbunătăţeşte absorbţia mineralelor în organism, însă cercetări trial pe subiecţi umani încă nu au fost realizate, motiv pentru care nu există anumite recomandări privind cantitatea şi tipurile de alimente care ar trebui consumate pentru a observa aceleaşi efecte pozitive.
Alimentele bogate în amidon rezistent sunt indicate şi în curele de slăbire, deoarece conferă senzaţia de saţietate şi nu au foarte multe calorii, plus că ţin la distanţă pofta de dulce. Însă nu neapărat amidonul este cel care ajută în procesul de slăbire, cât mai ales fibrele din compoziţia acestor alimente.
De asemenea, efectele terapeutice ale amidonoaselor pot ameliora simptome ale unor afecţiuni precum colita ulcerativă, boala Crohn, constipaţia cronică, diareea sau diverticulita.
În studiile realizate pe animale de laborator, amidonul rezistent s-a dovedit că îmbunătăţeşte absorbţia mineralelor în organism, însă cercetări trial pe subiecţi umani încă nu au fost realizate, motiv pentru care nu există anumite recomandări privind cantitatea şi tipurile de alimente care ar trebui consumate pentru a observa aceleaşi efecte pozitive.
Alimentele bogate în amidon rezistent sunt indicate şi în curele de slăbire, deoarece conferă senzaţia de saţietate şi nu au foarte multe calorii, plus că ţin la distanţă pofta de dulce. Însă nu neapărat amidonul este cel care ajută în procesul de slăbire, cât mai ales fibrele din compoziţia acestor alimente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu