Dragodănescu Mihnea - Amidonul

                          

                                     Amidonul

         

   Amidonul = o polizaharidă formată din amiloză și amilopectină. 

Acesta reprezintă o sursă energetică importantă pentru organismele animale. În organism, este supus hidrolizei enzimatice în prezența amilazelor, transformându-se în glucoză. Aceasta este transportată spre celule, unde se consumă parțial pentru necesitățile energetice ale organismului conform schemei:

                              C₆H₁₂O₆ + 6O₂ = 6CO₂+ 6H₂O + Q

Acesta se găsește în semințe, fructe de plante și este utilizat în industria alimentară, 

chimică și medicinală. Formula sa brută coincide cu cea a celulozei:

                                 (C₆H₁₀O₅)_n

Prin hidroliza cu aciz, amidonul trece în D-glucoză, cu randament cantitativ. În ceea ce privește compoziția chimică, amidonul este un amestec alcătuit din 2 polizaharide: amilopectină și amiloză, care diferă între ele prin structură și reactivitate. 

Amiloză

Amilopectină

Amidonul se formează în plante, fiind o sursă importantă de glucide pentru animale. Ecuația reacției generale a formării amidonului este alcătuită din două etape:

      

    CO₂ + H₂O ----> CH₂O + O₂

    6 CH₂O ----> C₆H₁₀O₅ + H₂O

Ambele reacții se desfășoară în cloroplaste, la lumină, cu intervenția clorofilei.

Proprietăți fizice

Amidonul are o structură amorfă, insolubilă în apă, deși la contact cu apa acesta se umflă. La recunoașterea amidonului se folosește iodul: la contact cu acesta, amidonul dă o culoare violet închisă la rece.

Proprietăți chimice

Cu apa în prezența acizilor:

(C₆H₁₀O₅)_n + nH₂O → n C₆H₁₂O₆

Cu apa în prezența amilazei:

2(C₆H₁₀O₅)_n + nH₂O → n C₁₂H₂₂O₁₁

Aplicații industriale:

- producerea hârtiei

- îmbrăcăminte

- mașini de printat

- exploatarea de petrol

Utilizări casnice: 

- împotriva iritațiilor pielii

- previne infecțiile fungice

- funcționează ca șampon, împreună cu bicarbonatul 

- scoate pete de pe țesături