Botea Ruxandra-Amidon

Amidon

Informații generale
Formulă chimică: (C6H10O5)n
Aspect: pudră albă
Masă molară: variabilă
Proprietăți
Densitate: 1,5 g/cm3
Starea de agregare: solidă
Punct de topire: se descompune
Doza letală medie:  6 600 mg/kg

` Amidonul este o polizaharidă care, din punct de vedere structural, este alcătuită din amiloză și amilopectină. Amidonul este una dintre sursele energetice importante ale organismelor uman și animal. Nimerind în organism cu hrana, amidonul se supune hidrolizei enzimatice în prezența amilazelor, transformându-se în glucoză. Aceasta este transportată spre celule, unde se consumă parțial pentru necesitățile energetice ale organismului, conform schemei:

C6H12O6 + 6O2 = 6CO2+ 6H2O + Q

Amidonul se găsește în semințele, fructele și tuberculii plantelor și care se folosește în industria alimentară, chimică etc. Formula brută a amidonului, determinată prin analiza elementară, este (C6H10O5)n, la fel ca a celulozei. Prin hidroliza cu acizi, amidonul trece în D-glucoza, cu randament cantitativ. Din punct de vedere al compoziției chimice, amidonul este un amestec, format din 2 polizaharide: amilopectină și amiloză, care diferă între ele prin structură și reactivitate.

Formarea în plante
Amidonul se formează în plante, fiind o sursă importantă de glucide pentru animale. Ecuația reacției generale a formării amidonului ar fi format din două etape:

CO2 + H2O ----> CH2O + O2
6 CH2O ----> C6H10O5 + H2O, ambele reacții înfăptuindu-se în cloroplaste (cu participarea clorofilei), la lumină.

Proprietăți fizice
Amidonul are o structură amorfă, insolubilă în apă, deși la contact cu apa acesta se umflă. La recunoașterea amidonului se folosește iodul: la contact cu acesta, amidonul dă o culoare violet închisă la rece.

Proprietăți chimice
Cu apa în prezența acizilor:
(C6H10O5)n + nH2O → n C6H12O6

Cu apa în prezența amilazei:
2(C6H10O5)n + nH2O → n C12H22O11

Pentru a obţine glucoză pură amidonul trebuie fiert un timp mai îndelungat şi atunci el se transformă complect în glucoză. Soluţia, obţinută după neutralizare şi filtrare, se condensează, până când încep să se depună din ea cristale de glucoză.

Încălzind amidonul uscat până la 200- 250 , el se descompune parţial şi se obţine dextrina-un amestec de polizaharide, mai simple decât amidonul (schema 2). Dextrina se întrebuinţează la finisarea ţesăturilor şi pentru fabricarea cleiului. Transformarea amidonului în dextrină condiţionează formarea crustei lucioase pe pâinea coaptă şi luciul rufelor scrobite.

Aplicatiile farmaceutice:
- formarea de capsule farmaceutice;
-excipent in prepararea unor forme farmaceutice: comprimate, drajeuri, pilule, pulberi, pudre ;
-actiune proprie - emolient (inmoaie);
-utilizat ca topic (actiune locala);
-in cosmetica: pudre

Capsulele din amidon (Capsulae amilaceae)
Sunt folosite inca de mult timp pentru conditionarea medicamentelor.
Prezinta pe langa dezavantaje (legate de sensibilitatea amidonului la umiditate, respectiv agenti atmosferici) si avantaje care pledeaza pentru utilizarea acestui tip de invelis, de exemplu:
- mascarea mirosului si gustului neplacut a unor substante medicamentoase;
- biodisponibilitate buna;
- sunt biodegradabile;
- sunt inerte chimic;
- sunt un invelis preferat pentru pulberile divizate in farmacie

Este răspândit în lumea vegetală acumulindu-se în seminţe, tubercule, fructe. Se produce din cartofi sau din făină de porumb. Amidonul este insolubil în apă, iar la încălzire în apă formează geluri. Amidonul nu este un compus unitar, ci constă din două polizaharide diferite: amiloză şi amilopectină. Amiloză - polizaharidă ce conţine de la sute până la câteva mii de resturi de glucoză. La hidroliză acestea se obţine maltoză. Amilopectină: Că şi amiloză, amilopectină este formată din resturi de D-glucoză, dar moleculă de amilopectină posedă o structura ramificată. Masă moleculară a amilopectinei este mai mare decât a amilozei. Amilopectină este insolubilă în apă, dar la încălzire formează geluri în apă. Amidonul este componentă de baza a multor produse alimentare importante: pâinea, făină, cartofii, porumb. Se foloseşte în industrie la producerea glucozei, alcoolului etilic, cleiurilor, acetonei, glicerinei, acizilor lactici, citrici s.a. Amidonul intră în componentă mediului nutritiv la producerea antibioticelor, vitaminelor. Amidonul hidrolizează la fierbere în prezenţa acizilor sau sub acţiunea enzimelor.