Amidonul--- Gheorghe Andrei

Amidonul

  Informatii generale:

Formula chimica: (C6H10O5)n
Aspect: pudra alba
Masa molara variabila

   Amidonul este o polizaharidă care, din punct de vedere structural, este alcătuită din amiloză și amilopectină. Amidonul este una dintre sursele energetice importante ale organismelor uman și animal. Nimerind în organism cu hrana, amidonul se supune hidrolizei enzimatice în prezența amilazelor, transformându-se în glucoză. Aceasta este transportată spre celule, unde se consumă parțial pentru necesitățile energetice ale organismului, conform schemei:

     C₆H₁₂O₆ + 6O₂ = 6CO₂+ 6H₂O + Q

     Amidonul se găsește în semințele, fructele și tuberculii plantelor și care se folosește în industria alimentară, chimică etc. Formula brută a amidonului, determinată prin analiza elementară, este (C₆H₁₀O₅)_n, la fel ca a celulozei. Prin hidroliza cu acizi, amidonul trece în D-glucoza, cu randament cantitativ. Din punct de vedere al compoziției chimice, amidonul este un amestec, format din 2 polizaharide: amilopectină și amiloză, care diferă între ele prin structură și reactivitate.

       Formarea in plante:

      Amidonul se formează în plante, fiind o sursă importantă de glucide pentru animale. Ecuația reacției generale a formării amidonului ar fi format din două etape:

• CO₂ + H₂O ----> CH₂O + O₂

• 6 CH₂O ----> C₆H₁₀O₅ + H₂O, ambele reacții înfăptuindu-se în cloroplaste (cu participarea clorofilei), la lumină.

       Proprietati fizice:

       Amidonul are o structură amorfă, insolubilă în apă, deși la contact cu apa acesta se umflă. La recunoașterea amidonului se folosește iodul: la contact cu acesta, amidonul dă o culoare violet închisă la rece.

Densitate: 1,5 g/cm3
Starea de agregare: solidă
Punct de topire: se descompune
Doza letală medie:  6 600 mg/kg.

Proprietati chimice:

• Cu apa în prezența acizilor:

(C₆H₁₀O₅)_n + nH₂O → n C₆H₁₂O₆

• Cu apa în prezența amilazei:

2(C₆H₁₀O₅)_n + nH₂O → n C₁₂H₂₂O₁₁

Glocuza pură se obtine din amidon fiert un timp mai îndelungat. Atunci el se transformă complect în glucoză. Soluţia, obţinută după neutralizare şi filtrare, se condensează, până când încep să se depună din ea cristale de glucoză.

Încălzind amidonul uscat până la 200- 250 , el se descompune parţial şi se obţine dextrina-un amestec de polizaharide, mai simple decât amidonul (schema 2). Dextrina se întrebuinţează la finisarea ţesăturilor şi pentru fabricarea cleiului. Transformarea amidonului în dextrină condiţionează formarea crustei lucioase pe pâinea coaptă şi luciul rufelor scrobite.

Aplicatiile farmaceutice:

- formarea de capsule farmaceutice;
-excipent in prepararea unor forme farmaceutice: comprimate, drajeuri, pilule, pulberi, pudre ;
-actiune proprie - emolient (inmoaie);
-utilizat ca topic (actiune locala);
-in cosmetica: pudre