Amidonul - Dumitrache Antonia

Amidonul

Polizaharidele sunt hidrocarbonate compuse din mai multe molecule de monozaharide ca de exemplu glucoză, fructoză care sunt legate între ele în lanțuri cu lungimi diferite.

Formula generală a unui polizaharid este:

-[C_x(H₂O)_y]_n- unde x are frecvent valoarea 5 și 6 iar y valoarea x-1

Amidonul este o polizaharidă care, din punct de vedere structural, este alcătuită din amiloză și amilopectină.

 Amiloza 

 Amilopectina

Formula chimica a amidonului este :  (C₆H₁₀O₅)_n

Ø  Amidonul este una dintre sursele energetice importante ale organismelor uman și animal. Nimerind în organism cu hrana, amidonul se supune hidrolizei enzimatice în prezența amilazelor, transformându-se în glucoză. Aceasta este transportată spre celule, unde se consumă parțial pentru necesitățile energetice ale organismului, conform schemei:

C₆H₁₂O₆ + 6O₂ = 6CO₂+ 6H₂O + Q

Ø    Semintele plantelor contin pana la 70-80% amidon; continutul tuberculeloreste, in general mai mic (16-19%, la cartofi cu 25% substanta uscata). Ca materie prima, la fabricarea amidonului servesc de obicei cartofii sau faina de porumb.

Ø   Prin hidroliza, polizaharidele se transforma in monozaharide. Se gasesc in natura polizaharide compuse din hexose, din pentoze si din derivati ai celor dintai. Cele mai insemnate sunt cele doua polizaharide derivand de la D-glucoza, celuloza si amidonul.

Ø     Aspectul amidonului este deosebit de al celulozei. In loc de fibre, amidonul se prezinta sub forma de granule, a caror forma si marime, caracteristica pentru fiecare specie vegetala (grau, porumb, orez, cartofi, tapioca etc.) permite o usoara identificare la microscop. Diametrul granulelor este de 20-100 m , dupa provenienta. Ele sunt construite  din straturi, vizibile la microscop, depuse concentric in jurul unui nucleu de condensare. Granulele de amidon, privite prin microscopul de polarizatie, intre nicoli incrucisati, arata fenomenul birefrigentii (cruce neagra). Cu ajutorul razelor X se constata semne de cristalizare ce dispar insa daca se elimina prin uscare apa absorbita hidroscopic.

  In apa rece amidonul este insolubil (cand granulele sale sunt intacte). Apa calda produce o umflare a granulelor care, la temperatura suficient de inalta, se sparg si formeaza solutii vascoase sau geluri. La racire acestea se transforma (la temepraturi fixe, variind intre 57-87°, dupa specia vegetala) intr-un gel rigid, omogen, translucid: coca. Temperatura de fromare a cocai este coborata de prezenta anumitor electroliti. Formarea cocai se datoreaza pierderii mobilitatii moleculelor dizolvate, un fenomen comparabil cu cristalizarea, avand loc, ca si aceasta, la temperatura fixa. Spre deosebire de o retea cristalina, macromolecule rigide, imobile, dau nastere unui amestec ce inglobeaza mari cantitati de apa.

Ø  Stiati ca…

Dietele care presupun reducerea cantităţii de carbohidraţi din alimentaţie au ca principal scop evitarea creşterii nivelului de glucoză din sânge.

Nivelul ridicat al glicemiei predispune la apariţia obezităţii, a diabetului de tip 2,  a accidentelor vasculare cerebrale şi a bolii Alzheimer.

Din acest motiv, este indicat să reducem cantitatea de alimente bogate în zahăr şi amidon, dar nu orice tip de amidon.

https://www.youtube.com/watch?v=_0J4dRqg7CE - magic mud

Acidul Citric

Acid citric

Formulă : C₆H₈O₇

Densitate: 1,66 g/cm³

Masă molară: 192,124 g/mol

Punct de fierbere: 310 °C

Punct de topire: 153 °C

Solubil în: Apă

Proprietate chimica: acidul citric este capabil sa formeze legaturi chimice temporare cu fructoza 

Acidul citric a fost produs pentru prima oară din suc de lămâie în anul 1784 de Karl Wilhelm Scheele. Este unul dintre cei mai răspândiți acizi în natură. Astfel se poate întâlni în plante, sau ca produs în urma proceselor metabolice ale glucidelor sau lipidelor (ciclul lui Krebs sau al lui Meyerhof-Parnas) în organismul animal din respirația tisulară sau în timpul sintezei aminoacizilor esențiali. Acidul citric se găsește în sucurile plantelor citrice, mere, pere, vișine, zmeură, coacăze, în conifere, ciuperci, foi de tutun, vin și chiar în lapte.

Mod de obtinere

Din citrice

Sucul din fructe (lămâie) va fi tratat cu amoniac concentrat și filtrat. Citratul de amoniu obținut este ușor solubil, care tratat cu hidroxid de calciu rezultând citrat de calciu care este greu solubil în apă. Urmează o nouă filtrare a amestecului. Prin tratare cu acid sulfuric (25%) se formează sulfat de calciu insolubil care este din nou eliminat prin filtrare obținundu-se acid citric sub formă cristalină.

Producerea bio-tehnologică

Acest procedeu constă în cultivarea mucegaiului „Aspergillus niger” pe medii cu glucoză în prezența ionului bivalent de Fe²⁺.

Acidul citric este folosit:

·         pentru dizolvarea carbonatului de calciu în procesul de curățire a cazanelor sau vaselor de bucătărie, prin încălzirea apei se depune calcar;

·         la conservarea în alimentație, fiind folosit la preparea răcoritoarelor fiind numit „E 330”;

·         ca peptizator folosit la stabilizarea unor suspensii;

·         efect negativ îl are în doze mari, scade pH-ul în alimente crescând însă incidența cariilor dentare;

·         alt efect negativ în alimentația sugarilor, favorizează absorbția în sânge a metalelor grele (cadmiu, plumb);

·         la reducerea sau împiedicarea coagularea sângelui, de aceea este folosit la conservarea sângelui pentru transfuzii în medicină, în raport de 10 : 1 sânge/citrat de calciu;

·         la reducerea coroziunii metalelor nobile;

·         citratul de calciu utilizat ca hrană pentru căinii cu deficințe de calciu;

·         citratul de magneziu folosit în cazul deficiențelor de magneziu din organism;

·         citratele servesc la reglarea pH-ului unor medicamente;

·         citratul de sodiu este folosit în construcții la reglarea vitezei de legare a cimentului.

Otet + Fe

Elemente toxice din compozitia chimica a tigarii - Dumitrache Antonia

ACETALDEHIDA -  C₂H₄O

                          - apare în mod normal în cafea, pâine, sau     fructe coapte și este produsă de plante, ca parte a metabolismului lor normal. De asemenea, este produsă prin oxidarea etanolului și este considerată a fi o cauză pentru mahmureală. Se găsește în aer, apă, sol, sau în căile subterane, motiv pentru care omul nu se poate feri de ea.

                           - incredibil sau nu, acetaldehida este o componentă semnificativă în fumul de tutun. Acest lucru a fost demonstrat a avea efect sinergic cu nicotina crescând dependența de fumat, în special în rândul adolescenților. Acetaldehida se face „vinovată” și pentru dependența de alcool sau de unele droguri.

                          - Oamenii care au o deficiență genetică pentru enzima responsabilă pentru conversia de acetaldehidă în acid acetic, pot avea un risc mare de boală Alzheimer.

                          - poate fi cancerigena

ACETONA – C₃H₆O

                  - Lichid incolor cu miros dulceag în concentrații mai ridicate înțepător, ușor inflamabil, în combinație cu aerul formează un amestec explosiv. Se dizolvă în orice proporție cu apa și majoritatea solvenților.

                   - Acetona este folosită ca substanță cu ajutorul căreia se extrage rășina, lipidele,uleiurile, colofoniul, acetatul de celuloză ca și în cosmetică pentru înlăturarea lacului de pe unghii. 

ACROLEINA -  C₃H₄O

                            - inhalată sau ingerată, acţionează ca un compus puternic iritant pulmonar ori digestiv. Substanţa devine cu adevărat periculoasă, atunci când ajunge în sânge, fie prin absorbţia pulmonară, fie, mai ales, prin cea digestivă, în urma consumului de prăjeli.

                        

ARSENIC - As₂O₃

                             _-  Arsenicul ajunge in organismul uman prin intermediul apei si alimentelor. Acesta mai poate patrunde in organism si datorita ingerarii de sol sau nisip, inhalarii prafului fin si prin piele. Prin piele se absoarebe o cantitate foarte mica de arsenic si nu este considerata o cale de acces importanta.

              - Cantitati mari de arsenic pot afecta mucoasele stomacului si intestinelor, pot distruge muschiul cardiac, nervii si sangele.

             

BENZOPIRINA – se gaseste in fumul de tigara

                      

BUTAN – C₄H₁₀

                     _-   Se poate obține din gazele de sonda, din gazul de cracare dar și din petrol. 

CLOROETAN - C₂H₅Cl

                       -  Este un gaz incolor și inflamabil.

                      

CADIUM – Cd

               - Cadmiul se găsește peste tot în mediul înconjurător, de la surse și procese naturale, cum ar fi eroziunea și abraziunea pietrelor și a solurilor, la evenimente singulare, cum ar fi incendiile forestiere și erupțiile vulcanice.

               - Cadmiul este cel mai frecvent utilizat în fabricarea de baterii din nichel și cadmiu, baterii reîncarcabile care se găsesc în telefoanele mobile și în echipamentele fără fir.

DDT-  C₁₄H₉Cl₅

           -In decursul timpului s-a constat că unele derivate chimice rezultate prin descompunerea lui cauzează tulburări endocrine, şi s-a vorbit de un efect cancerigen. 

FENOL -  C₆H₅OH

           - se  folosește pentru prima oară fenolul în anul 1865 ca antiseptic la dezinfecția rănilor

           - ierbicid

           - in al 2-lea razboi mondial prizonierii erau omorați in lagarele germane cu injecții intracardiace cu fenol.

METANOL – CH₃OH

                   - era folosit in procesul de imbalsamare la egipteni

                   - este toxic pentru fat in cazul femeilor insarcinate. 

                       

NAFTALINA -  C₁₀H₈

                                _-  era un produs de combatere a moliilor

                 - poate provoca intoxicații acute sau cronice, de ordin accidental sau profesional.

                   - Pătrunde în organism pe cale respiratorie, cutanată și rar pe cale digestivă. După absorbție, în organism se metabolizează pe cale oxidativă, prin hidroxilare, fără deschidere de ciclu.

NICOTINA -alfa 3 piridil-N-metilpirolidina

                    - 1 mg de nicotina absorbita provoaca dependent

                    - era folosita ca si insecticid

·         creșterea ritmului cardiac, in medie 20-30bătăi /min

·         creșterea tensiunii arteriale

·         lezarea mucoaselor buzelor, limbii și cerului gurii.

·         îngălbenirea dinților

·         iritarea mucoasei naso-faringiene, cu diminuarea sau modificarea selectivă a mirosului

·         iritarea laringelui

·         iritarea ochilor

POLONIU 210 - Odată înghiţit, este letal în doze extrem de mici. Mai puţin de un gram de praf de argint este suficient pentru a omorî.

                        - este depozitat în sânge, efectele lui puternice sunt aproape imposibil de oprit.

                        -O victimă otrăvită ar suferi pierderea multiplă a organelor pe măsură ce particulele de radiaţii alfa bombardează ficatul, rinichii şi măduva pe dinăuntru

TOLUIDINA - .Amină derivată din toluen, folosită la fabricarea unor coloranți, a unor medicamente

Portofoliu compusi halogenati - Antonia Dumitrache

                                    Portofoliu compusi halogenati

     I.            Tabel

PROPRIETATI FIZICE	CC14 – tertacloruta de carbon	CHCL13- cloroform
STAREA DE AGREGARE	lichid	lichid
CULOAREA	incolor	incolor
SOLUBILITATEA IN APA	insolubil in apa	insolubil in apa
DENSITATEA FATA DE APA	densitatea>apa	densitatea>apa
SOLUBILITATEA IN I2	solutia de I2 solubila în CCl4; rezulta o solutie de culoare roz-violet	solutie de I2 solubila în CHCl3; rezultă o solutie de culoare roz-violet
SOLUBILITATEA CuSo4	solutia de CuSO4 insolubila in CCl4 (pentru ca CCl4 este un solvent nepolar iar CuSO4 este un compus ionic)	solutia de CuSO4 insolubila in CHCl3 (pentru ca CHCl3 este un solvent nepolar iar CuSO4 este un compus ionic)

   II.            Identificarea Cl din CHCl3

Ecuaţia reacţiei chimice: Cl + AgNO3 => AgCl + NO3

Materiale: eprubetă; brichetă; spirt; alcool; AgNO3; CHCl3

Mod de lucru: Se dizolvă AgNO3 in în alcool (solvent  nepolar) și se obține o soluție de AgNO3. Se încălzește și se agită soluția obținută. Se adaugă CHCl3.Rezultă un precipitat de AgCl.

Observații: AgCl este un precipitat alb brânzos.

         III.    DDT - Diclor-Difenil-Tricloretanul

Formulă chimică: C₁₄H₉Cl₅

Aplicatii practice:

- La sfârșitul anului 1942 DDT-ul este folosit la combaterea păduchilor la soldați.

-  Este utilizat in dilutie ca pulbere, solutie uleioasa sau spray .

- Este folosit in agricultura ca insecticid.

Factori de poluare :

    În 1962 s-a publicată în SUA cartea Silent Spring , de Rachel Carson, care dovedeşte că pesticidele, mai ales DDT şi PCB(policlorbifenil) otrăvesc în acelaşi timp şi fauna şi mediul, punând de asemenea în pericol sănătatea umană.

Unul dintre efectele vizibile a fost împiedicarea reproducerii vulturilor americani, faimosul vultur cu capul alb, simbolul american, fiind salvat de la dispariţie doar prin reproducere în captivitate .(Ouăle păsărilor deveneau neviabile din pricina acumulării de DDT în şoarecii cu care se hrăneau vulturii şi care mâncau cerealele contaminate). În aceeaşi situaţie s-a găsit şi şoimul pelerin. DDT şi produsele sale de descompunere sunt toxici pentru embrionii păsărilor (probabil şi pentru ai oamenilor) şi strică absorbţia calciului, rezultând ouă cu cochilii moi la păsările răpitoare. La mierle s-au constatat recent efecte asupra sistemului nervos, acestea devenind incapabile să-şi construiască un cuib , să-şi apere teritoriul sau să cânte. DDT este extrem de toxic pentru creveţi, dafnii şi alte specii marine, cu efecte similare asupra peştilor şi amfibienilor. 

   În lacuri, timpul de înjumătăţire a efectelor este de  50 de ani, iar în râuri de 28 de zile. Procesul de degradare include volatilizarea . Produsele de descompunere în sol sunt DDE (diclordifenildicloretilena) şi DDD (diclorodifenildicloroetan) , care sunt foarte persistenţi şi posedă proprietăţi fizice şi chimice similare. 

Efectele asupre organismului :

- intoxicarea cu DDT :

    - Identificare: prin spectroscopie sau reactii coloriometrice, din sange. 

     - Fiziopatologie: prin formarea de carboxihemoglobina duce la anoxie tisulara. Se pare ca oxidul de carbon are si o actiune citotoxica directa, factorii agravanti ai intoxicatiei cu oxidul de carbon: anemiile, bolile cardio-respiratorii, varstele extreme, presiunea atmosferica scazuta. 

     - In decursul timpului s-a constat că unele derivate chimice rezultate prin descompunerea lui cauzează tulburări endocrine, şi s-a vorbit de un efect cancerigen. 

   

- Tratament: antidotul este oxigenul in concentratie de 100% (grabeste descompunerea carboxihemoglobinei si eliminarea gazului toxic pe cale respiratorie).
- Scoaterea victimei din mediul toxic.
- Asigurarea permeabilitatii cailor respiratorii.
- Respiratia artificiala, la nevoie.
- Combaterea insuficientei circulatorii acute, la nevoie.
- Tratamentul edemului pulmonar acut, la nevoie.
- Combaterea edemului cerebral (glucoza hipertona, Manitol).
- Antibioterapie de protectie.
- Tonicardiace, cand apare insuficienta cardiaca congestiva.
- Oxigenoterapia hiperbara (oxigen la presiune de 2 atmosfere), in camere special construite, atunci cand este posibil, se considera astazi ca tratamentul cel mai eficace.