GLUCOZA
Formulă chimică : C6H12O6
Este un compus organic care aparține clasei zaharidelor.
STRUCTURĂ
Glucoza conține 6 atomi de carbon și o grupă carbonil ( specifică aldehidelor) și este numită uneori aldohexoză. În natură,, în unele plante, glucoza există sub formă de structură aciclica; în altele, ea poate fi găsită sub forma ciclică.
Teoretic, structura ciclică a glucozei apare în urma interacțiunii dintre grupa carbonil și grupele hidroxil de la carbonii cu cifrele 4 și 5. Aceste interacțiuni sunt reacții de adiție a grupelor hidroxil amintite la grupa carbonil. În soluție apoasă, cele două forme se află în echilibru, și la un ph 7, forma ciclică este predominantă
IZOMERI
Glucoza are patru centre optice, deci teoretic glucoză poate avea 16 stereoizomeri optici. Doar șapte dintre aceștia sunt găsiti în natură, iar dintre ei, cei mai importanți sunt galactoză (Gal) și manoză (Man). Acești opt izomeri (incluzând și glucoza) sunt toți diastereoizomeri unul fată de celălalt și aparțin seriei-D.
PROPRIETĂȚI FIZICE
Glucoză este o substanță solidă, cristalizată, incoloră și solubilă în apă. Are un gust dulce și are punctul de topire foarte ridicat deoarece între numeroasele sale grupări hidroxil se formează multe legături de hidrogen. Când sunt încălzite, toate monozaharidele (nu numai glucoză), se descompun înainte de a se topi, în carbon și apă. Reacție numită carbonizare.
Glucoza are 75% din puterea de îndulcire a fructozei.
OBȚINERE
1.Naturală
-glucoza este unul dintre produșii de fotosinteză a plantelor și a unor procariote, se găsește îndeosebi în sucul fructelor dulci ale plantelor.
-la animale și ciuperci, glucoza este rezultatul descompunerii glicogenului, proces numit glicogenoliză.
-la animale, glucoza este sintetizată în ficat și rinichi prin intermediari care nu sunt carbohidrați, precum piruvat și glicerol, proces numit gluconeogeneza.
2.Industrială
La scară industrială, glucoză se obține prin hidroliza amidonului în mediul acid.
O altă metodă este hidroliza enzimatică a amidonului. Multe culturi pot fi folosite ca sursă pentru amidon: porumbul, orezul, grâul, cartofii, utilizați la scară largă în toată lumea.
Procesul enzimatic are două etape. Pe durata a 1-2 ore, la aproximativ 100 grade celsius, enzimele descompun amidonul în carbohidrați mai mici, cu o moleculă formată din 5-10 unități de glucoză. unele variațiuni ale acestui proces încălzesc amidonul la apox. 130 grade celsius sau mai mult de câteva ori. Astfel se inbunatateste solubilitatea amidonului în apă, dar se dezactivează enzimele, așa că enzimele noi trebuie adăugate în amestec după fiecare încălzire.
În a doua etapă, numită zaharificare, amidonul parțial hidrolizat este hidrolizat complet pană la glucoză folosind enzima glucoamilază provenită de la ciuperca Aspergillus niger.
SURSĂ DE ENERGIE
Glucoza este un combustibil esențial în biologie. Carbohidrații reprezintă sursa principală de energie pentru corpul uman, producând 4 kilocalorii pe gram. Este distribuită în toate celulele și fluidele organismului, cu excepția urinei. În ser, concentrația de glucoză normală esrte de 80-110 mg/dl. Menținerea glicemiei în limite constante este asigurată prin acțiunea antagonista a doi hormoni ai pancreasului endocrin: insulină și glucagon.
UTILIZARE
Există mai multe forme de comercializare și folosire a glucozei, dintre care cele mai importante sunt:
sirop de glucoză-conține glucoză în concentrație de 32,40%;
glucoză tehnică-cu o concentrație de 75%;
glucoză cristalizată (tablete)-concentrație de 99%.
În medicină este folosită mai ales sub formă de soluții apoase perfuzabile. În funcție de concentrațiile lor, acestea au acțiuni și indicații diferite. Soluțiile sub 5 % sunt utilizate pentru diluarea unor medicamente, pentru hidratare sau ca substituent energetic. Soluția de glucoză 5 % este izotonă și are aceleași utilizări, fiind folosită cel mai adesea. Soluțiile de concentrații mai mari de 5 % (10, 20, 33, 40 %) sunt hipertonice și își găsesc utilitatea ca diuretice osmotice (realizează deshidratare tisulară, foarte utilă în edeme). Pentru a evita efectele nefaste ale hiperglicemiei, de obicei oricărei perfuzii cu glucoză i se adaugă insulină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu